În istoria medicinei, încă din secolul al II Î.Hr., apa a reprezentat un rol fundamental de componentă vindecătoare. Cufundându-se în determinate izvoare și bând anumite ape se săvârșește o acțiune purificatoare și vindecătoare, așa cum este afirmat de toate civilizațiile antiche care asociau apa cu imaginea medico-religioasă. Italia astăzi este printre primele în Europa pentru terme. Medicina termală este în continuă dezvoltare și s-a consolidat idea că apele termale, integrate cu tratamente colaterale, metodice hidroterapeutice și fiziochinesioterapeutice, sunt de maximă utilitate în prevenție și în reablilitare. În afara funcțiilor stâns medicale, care constituie o alternativă la medicamente și prevenirea bolilor cronice, apele termale au și o importantă acțiune estetică, cosmetică și relaxantă.
Apele minerale sunt soluții naturale care, datorită diferitelor condiții geologice, care le au format, prezintă la izvor un adevărat și propriu dinamism chimic-fizic în evoluție, căruia i se datorează majoritatea acțiunii terapeutice. Aceste soluții nu pot fi reproduse și pentru a fi definite ”minerale” trebuie să: fie de izvor, fără bacterii și să aibă proprietăți terapeutice. În funcție de elementele fizice și chimice și de mecanismul lor de acțiune terapeutică, apele se clasifică în: reci, hipotermice, termice, hipertermale, sulfuroase, arsenice, bromice, iodice, radioactive, carbonice. Diferitele caracteristici pe care orice apă le are, derermină o diversificare a curelor în: hidropinerapie, balneoterapie, antroterapie, crenoterapie prin inhalare, lutoterapie, terapie prin nămol.
Printre stațiunile termale italiene care atrag în fiecare an milioane de turiști din orice parte a lumii, amintim Lombardia, Veneto, Emilia Romagna, Toscana, Lazio ȘI Campania cu a sa Ischia, caracterizată de prezența de mai bine de o sută de izvoare termale situate în zonele de Ischia Porto, Casamicciola Terme, Lacco Ameno, Forio d'Ischia și Barano d'Ischia.